duminică, 4 ianuarie 2015

De citit/Filme şi seriale.Sfidarea,de Suzanne Collins-partea a II-a

Din trilogia Jocurile Foamei,cartea a II-a,Sfidarea:




                                            Partea a II-a
                      
                                          Pacificarea              




Acea persoană,care era o femeie pe nume Twill,venise cu încă o fată,Bonnie,și erau amândouă din 8.Ele îi povestiră lui Katniss în detaliu despre revolta din districtul lor și despre faptul că destinația lor este districtul 13.Katniss se miră auzind asta,știind că acolo totul este distrus,iar ele spun că e posibil ca asta să fie ceea ce vrea Capitoliul să știe restul populației,deoarece filmarea pe care Capitoliul o arată la TV este aceeași,deci nu arată ce este acolo în prezent,ci ceea ce era acolo în momentul filmării.Deși asta i se pare o bază foarte slabă,nu le distruge speranțele,le dă toată mâncarea pe care o are și le ajută cum poate,apoi pleacă acasă.
Dar un alt eveniment apare:Jubileul Pacificării.Jubileele Pacificării se serbează odată la 25 de ani,sau odată la 25 de ediții,că astea sunt anuale.Întrucât Peeta și Katniss au câștigat a 74-a Ediție,acum urmează a 75-a Ediție,și în consecință,al 3-lea Jubileu al Pacificării.Aceste Jocuri ale Foamei numite Jubilee al Pacificării sunt o versiune mai glorioasă,adică la fiecare Jubileu există o regulă specială pentru acea ediție,care este menită să le facă tributurilor zile fripte.
Președintele Snow anunță faptul că este momentul celui de-al 3-lea Jubileu,și povestește despre celelalte Jubilee.La primul Jubileu,regula a fost ca fiecare district să organizeze alegeri şi să voteze tributurile care aveau să-l reprezinte.La al 2-lea,districtelor li s-a cerut să trimită de două ori mai multe tributuri.Iar pentru al 3-lea Jubileu,adică cel care urma,tributurile de sex bărbătesc şi femeiesc vor fi extrase din totalul învingătorilor în viaţă.Katniss,în acel moment,spune:
Mama scoate un ţipăt slab, şi Prim îşi îngroapă faţa în palme, dar eu mă simt mai degrabă ca oamenii pe care îi zăresc în mulţimea de pe ecran. Uşor nedumerită. Ce vrea să spună? Totalul învingătorilor în viaţă?Apoi pricep, înţeleg ce înseamnă. Cel puţin pentru mine. În Districtul 12 nu există decât trei învingători dintre care se poate alege. Doi bărbaţi. O femeie…Mă întorc în arenă.

Când aude că se întoarce în arenă,Katniss se duce la Haymitch și îi cere ca în timpul Jocurilor,dacă tributurile din 12 vor fi ea și Peeta,de data aceasta vor încerca să îl țină în viață pe Peeta(probabil nu am menționat,însă în timpul Jocurilor,tributurilor li se pot trimite pachete cu obiecte ce îi pot ajuta să supraviețuiască,iar Haymitch alesese la a 74-a ediție să o țină pe Katniss în viață cu pachetele,așa că acum ar fi fost rândul lui Peeta să fie ajutat).Haymitch îi răspunde lui Katniss așa:
Argumentul lui Peeta a fost că,de vreme ce te-am ales pe tine acum îi sunt dator lui.Trebuie să-i dau orice vrea.Iar ceea ce îşi doreşte e şansa de a ajunge din nou în arenă,ca să te protejeze.
În continuare,până la Jocuri,Peeta îi pune pe Katniss și pe Haymitch la exerciții,îi face să câștige în greutate.Sport,tată :))
File:Thgchariot12burn3.jpg
Deci,la Extragere,la femei toată lumea știa că Katniss(că Katniss...da,româna asta)este tribut,căci era singura femeie învingător din 12.La bărbați cade Haymitch,însă imediat se oferă Peeta voluntar.Urmează călătoria cu trenul,iar apoi,la Capitoliu,Cinna,stilistul,îi îmbracă pe Katniss și Peeta în niște haine simple,negre,care,de asemenea se aprind(tot ceva asemănător a făcut și anul trecut).De asemenea,Cinna îi sfătuiește ca să adopte o altfel de atitudine față de ceea ce a făcut anul trecut.În loc să facă cu mâna mulțimii,ei vor fi neiertători şi vor ignora publicul,care,bineînţeles,va fi în delir la vederea îndrăgostiţilor născuţi sub o stea potrivnică,iar Katniss spune că această atitudine o face să fie ea însăși.Ea face cunoștință cu Finnick Odair,tributul din districtul 4,foarte cunoscut pentru frumusețea lui.Katniss povestește despre el că la fiecare vizită anuală la Capitoliu,pe care el,ca învingător,este obligat să o facă,are vreo 4-5 aventuri.Oricum,urmează Parada Tributurilor,iar Katniss și Peeta fac din nou senzație cu costumele lor care se aprind(Cinna nu se dezminte nici de data asta).
Apoi urmează perioada în care tributurile se antrenează pentru Jocuri.Haymitch îi sfătuiește să își caute aliați,însă Katniss nu dorește să se alieze cu nimeni.Totuși,la antrenamente se împrietenește cu Wiress și Beetee,tributurile din 3.Ei sunt cam ciudați,însă foarte inteligenți;ei îi arată câmpul de forță care era plasat între tributuri și creatorii de joc și o învață cum să-l descopere de una singură.Ea le mărturisește că e posibil ca motivul existenței acelui câmp să fie ea,deoarece anul trecut a tras spre creatorii de joc cu o săgeată.La masă,Katniss îi spune lui Peeta că îi vrea pe cei din 3 ca aliați,la care el îi spune că pentru restul,ei sunt un fel de bătaie de joc,și că sunt porecliți Țăcăneală și Scurtcircuit.După aceea,Katniss se împrietenește cu bătrâna din 4,care s-a oferit voluntară în locul unei tinere isterice și,realizând altruismul femeii,decide că o vrea în echipa ei.Apoi,pentru că s-a săturat să încerce să își facă prieteni,se duce să îşi acorde un mic repaus la poligonul de tragere cu arcul,specialitatea ei.Pentru că țintele imobile nu sunt o provocare,începe să tragă în imitații de păsări ce sunt lansate în aer,iar când nimerește 5 dintr-o lovitură,își dă seama că e prea liniște,iar când se întoarce,vede că toți învingătorii se holbează la ea.După asta,cel puțin jumătate din învingători o vor ca aliat,of course.Oricum,ea nu dorește să se alieze cu Brutus sau Chaff,cei pe care îi recomandă Haymitch,ci cu Țăcăneală,Scurtcircuit și cu Mags,baba din 4.
Urmează ședința particulară a tributurilor,în care fiecare arată ce poate creatorilor de joc.Fiecare tribut are 15 minute,însă când e rândul lui Peeta,el stă vreo 3 sferturi de oră,iar când intră Katniss,aceasta vede că creatorii(româna again) sunt enervați.Ea,pentru a distrage atenția de la ceea ce a făcut Peeta și pentru a-l proteja,face un gest extrem:agață un manechin ca să arate ca și cum ar fi spânzurat,și apoi scrie pe el cu vopsea numele SENECA CRANE(am scris despre faptul că a fost omorât de Snow la începutul cărții).Efect instantaneu:lumea scapă paharele pe jos și țipă.Când aruncă peste umăr găleată cu vopsea pe manechin,se mai sparg vreo 2 pahare.Ulterior,Katniss află că Peeta a pictat-o pe Rue,după ce a fost acoperită cu flori de Katniss:revoltă totală pe ei.Amândoi primesc punctaj maxim de 12 puncte,intrând astfel în istoria Jocurilor.




  


Urmează interviul cu Caesar Flickerman,iar Katniss este obligată de președinte să poarte rochia de mireasă.La interviu,toți învingătorii încearcă,cu aluzii sau spunând-o direct,să își exprime dezaprobarea față de faptul că trebuie să meargă din nou în Arenă.Regula era ca învingătorii să nu mai participe la alte Jocuri decât eventual ca mentori.Când e rândul lui Katniss,publicul e făcut praf.Dar când rochia de mireasă arde și se transformă într-un costum de gaiță zeflemitoare,cu pene cu tot,e și mai și.Se pare că şi Cinna se revoltă...Mulțimea e înnebunită,însă Katniss e îngrijorată pentru Cinna,care a pus la cale toate astea,căci cum ar apărea în ochii celor din districte toate astea?Adică ea,care a tot încercat să liniștească spiritele...Evident,ăștia din Capitoliu,spectatorii consideră asta doar o schimbare uimitoare a costumaţiei,însă în distictele ce se află în plină revoltă...




Katniss trece la locul ei și urmează interviul lui Peeta.Ei bine,aici începe scandalul.Peeta,care se pare că este foarte talentat când e vorba de apariţiile televizate,deschide discuţia cu Caesar fără probleme,cu câteva glume.Însă,văzând că Peeta e preocupat,Caesar conduce discuţia spre faptul că Peeta nu va mai avea nuntă.Citat(nu îl puteţi pierde):


― Aşadar, Peeta, cum a fost când, după toate cele prin care aţi trecut, ai aflat despre Jubileu? întreabă Caesar.
― A fost un şoc. Adică, acum o văd pe Katniss arătând atât de superb în toate acele rochii de mireasă şi apoi…Vocea lui Peeta se frânge.
― Ţi-ai dat seama că nu va mai fi niciodată o nuntă? spune Caesar cu blândeţe.
Peeta tace preţ de o clipă îndelungată, ca şi cum ar lua o hotărâre. Se uită spre publicul căzut sub vrajă, apoi priveşte podeaua şi, în cele din urmă, îşi ridică ochii
spre Flickerman.
― Caesar, crezi că toţi prietenii noştri, aici de faţă, pot păstra un secret?
Dintre spectatori se înalţă un râs stânjenit. Ce vrea să spună? Faţă de cine să păstreze secretul? Întreaga lume ne priveşte.
― N-am nici o îndoială, răspunde Caesar.
― Suntem deja căsătoriţi, mărturiseşte Peeta cu voce scăzută.
Reacţia mulţimii trădează uimirea, iar eu sunt nevoită să-mi îngrop faţa în faldurile rochiei ca să-mi ascund deruta. Pentru numele cerului, unde vrea să ajungă cu asta?
― Dar… cum e posibil? întreabă Caesar.
― Oh, nu e o căsătorie oficială. N-am mers în clădirea Justiţiei sau altceva de genul ăsta. Noi avem propria ceremonie de nuntă în Districtul 12. Nu ştiu cum e în alte districte. Dar noi facem acest lucru, spune Peeta, şi descrie pe scurt ritualul cu pâinea prăjită.

Bun,deci probabil că nu am explicat chestia asta cu pâinea,care este menţionată  prima dată în cartea asta de către Katniss în momentul dinaintea interviurilor(Şi avem
micile noastre ceremonii, cum ar fi aprinderea primului lor foc, la care prăjesc o
felie de pâine şi o mănâncă împreună. Poate că e de modă veche, dar în Districtul
12 nimeni nu se simte cu adevărat căsătorit decât după ce a mâncat pâinea prăjită).


Revenind la interviu...

― Familiile voastre au fost de faţă? se interesează Caesar.― Nu, n-am spus nimănui. Nici măcar lui Haymitch. Iar mama lui Katniss n-ar fi fost de acord nici în ruptul capului. Dar, vezi tu, ştiam că, dacă ne-am ficăsătorit în Capitoliu, n-am fi avut felia noastră de pâine prăjită. Şi nici unul dintre noi nu voia să aştepte atât de mult. Aşa că, într-o bună zi, am făcut-o pur şi simplu,povesteşte Peeta. Şi, în ochii noştri, asta ne-a unit într-o mult mai mare măsură decât ar fi făcut-o orice act oficial sau o mare petrecere.― Şi asta s-a petrecut înainte de anunţul regulilor Jubileului? spune Caesar.― Bineînţeles că înainte. Sunt sigur că n-am mai fi făcut-o după ce am aflat,spune Peeta, începând să se înnegureze. Dar cine şi-ar fi putut închipui ce-o săurmeze? Nimeni. Am luat parte la Jocuri, suntem învingători, toată lumea părea atât de încântată să ne vadă împreună şi apoi, din senin – vreau să spun, cum am fi putut anticipa una ca asta?― N-aţi fi putut, Peeta. Caesar îl cuprinde cu braţul de umeri. Aşa cumspuneai, nimeni n-ar fi putut. Dar trebuie să mărturisesc că mă bucur fiindcă aţi avut parte măcar de câteva luni de fericire împreună.Aplauze colosale. Ca şi cum aş fi fost încurajată, îmi ridic ochii dintre faldurişi-i las pe spectatori să-mi vadă surâsul tragic de mulţumire. Fumul rămas în pene m-a făcut să lăcrimez, ceea ce adaugă un efect superb.― Eu nu mă bucur, spune Peeta. Îmi doresc să fi aşteptat până se făcea totuloficial.Asta îl ia prin surprindere până şi pe Caesar.― Un scurt răstimp e cu siguranţă mai mult decât nimic, nu?― Poate aş fi gândit şi eu aşa, Caesar, ripostează Peeta cu amărăciune, dacăn-ar fi fost copilul.

Desigur,faptul că au făcut ritualul pâinii prăjite sau că ei doi aşteaptă un copil este o minciună,însă când am citit eu prima dată cartea asta,eram într-o stare de genul:BOMBĂ,FRAIERILOR!Dar să continuăm cu citatele(probabil credeţi că mi-e lene să mai rezum eu,ceea ce este în parte adevărat,însă aceasta este o secvenţă din carte cu totul aparte,după părerea mea):


Gata. A făcut-o din nou. A aruncat o bombă care anulează toate strădaniile fiecărui tribut dinaintea lui. Ei, sau poate că nu. Poate anul ăsta n-a făcut altceva decât să aprindă fitilul unei bombe făurite de toţi învingătorii. Făurită cu speranţa că va reuşi cineva s-o detoneze. Poate gândindu-se că detonatorul s-ar fi putut afla în rochia mea de mireasă. Fără să ştie cât de mult mă bizui eu pe talentele lui Cinna, pe când Peeta n-are nevoie de nimic mai mult decât propria lui minte abilă.Când explodează, bomba îşi trimite în toate direcţiile acuzaţiile de nedreptate,de barbarie şi de cruzime. Până şi cei mai mari iubitori ai Capitoliului, cei mai mari amatori de Jocuri şi mai însetaţi de sânge nu mai pot ignora, măcar pe moment, grozăvia întregii situaţii.Sunt însărcinată.
Publicul nu poate înţelege vestea dintr-odată.Trebuie să îi izbească, să le pătrundă în gânduri şi să le fie confirmată de alte voci înainte de a începe să pară o turmă de animale rănite, gemând, scoţând ţipete ascuţite, strigând după ajutor.Iar eu? Ştiu că faţa îmi apare în prim-plan pe ecrane, dar nu fac nici cel mai mic efort de a mi-o ascunde. Fiindcă, pentru o clipă, până şi eu mă chinuiesc să înţeleg spusele lui Peeta. Nu e lucrul care m-a înspăimântat cel mai mult în privinţa nunţii, în privinţa viitorului – pierderea copiilor mei în timpul Jocurilor? Iar acum totul ar putea fi adevărat, nu-i aşa? Dacă nu mi-aş fi petrecut viaţa înălţând un zid de apărare după altul, până când am ajuns să mă retrag chiar şi în faţa unei aluzii la căsătorie şi la familie?
Caesar nu mai poate stăpâni mulţimea, nici măcar atunci când se aude soneria.Peeta dă din cap în semn de rămas-bun şi se întoarce la locul lui fără nici un alt schimb de cuvinte. Văd buzele prezentatorului mişcându-se, dar haosul a cuprins totul şi nu desluşesc nici măcar o vorbă. Numai răsunetul imnului, ale cărui prime acorduri sunt atât de puternice încât le simt vibraţia în oase, ne dă de ştire că ne aflăm în timpul programului televizat. Mă ridic de la sine şi, în acest timp, îl simt pe Peeta întinzându-şi mâna către mine. Când i-o prind, lacrimile îi şiroiesc pe obraz. Cât de sincere sunt? E o recunoaştere că temerile care mă bântuie îl hărţuiesc şi pe el, deopotrivă? Că îl hărţuiesc pe fiecare învingător? Fiecare părinte din fiecare district al Panemului?Privesc din nou mulţimea, dar feţele părinţilor lui Rue îmi plutesc înaintea ochilor. Tristeţea lor. Pierderea pe care au suferit-o. Mă întorc spontan către Chaff şi îi întind mâna. Îmi simt degetele închizându-se în jurul ciotului de lemn care îi completează braţul şi îl strâng cu putere.Şi apoi se întâmplă. Dintr-un capăt într-altul al şirului, învingătorii încep să seprindă de mâini. Unii imediat, ca morfinomanii sau ca Wiress şi Beetee. Alţii, ca Brutus şi Enobaria, nesiguri, dar siliţi de insistenţa celor de alături. Când imnul ajunge la ultimele acorduri, toţi douăzeci şi patru formează un lanţ neîntrerupt,care e probabil prima manifestare publică a unităţii districtelor din Zilele Negre încoace. Ne putem da seama că acest lucru a fost înţeles când ecranul începe să se întunece. Dar e prea târziu. În confuzia stârnită, n-au întrerupt transmisia la timp.Toată lumea a văzut.


După cum aţi observat,manifestaţia asta i-a făcut pe cei din Capitoliu să stingă tot,inclusiv lumina,aşa că tributurile se întorc la centrul de antrenament orbecăind prin întuneric.Katniss şi Peeta se întorc la etajul unde stau ei şi sunt întâmpinaţi de Haymitch,care le spune că afară este nebunie şi că nu se vor redifuza interviurile.De asemenea,Effie,însoţitoarea lor a fost trimisă acasă,deci nu îşi pot lua la revedere de la ea.Urmează ca cei doi să îşi ia rămas bun de la mentorul lor,care,la cererea lor,le dă un ultim sfat:Rămâneţi în viaţă(o veche glumă între ei,deoarece asta le-a zis şi la Ediţia trecută,înainte ca aceasta să înceapă).De asemenea,Haymitch îi spune lui Katniss ca atunci când va fi în arenă,să îşi amintească cine e adevăratul duşman,apoi îi trimite pe amândoi la culcare.
A doua zi,Katniss este condusă de Cinna în Camera de Lansare.Când ea se urcă pe platforma ce avea să o transporte în Arenă,aceasta nu se ridică,iar Katniss devine martoră la un spectacol sângeros,deoarece dintr-o dată apar 3 Apărători ai Păcii,care îl iau la bătaie pe Cinna până îl lasă lat.Evident,Cinna plăteşte pentru treaba cu rochia,iar ca să fie totul şi mai bine,asta se întâmplă de faţă cu Katniss,ca să o dezechilibreze.Dar placa se ridică,iar Katniss se află în Arenă,însă ceva pare în neregulă:

Dar, în privinţa vederii mele, ceva pare să nu fie în ordine. Pământul e prea strălucitor, prea lucios,şi se ondulează întruna. Trag cu ochiul către picioare şi văd că placa mea de metal e înconjurată de valuri albastre, care îmi mângâie pantofii. Îmi înalţ încet fruntea şi cuprind cu privirea apa care se întinde în toate direcţiile.Reuşesc să încheg doar un singur gând coerent.Ăsta nu e locul potrivit pentru o fată din foc.

                                                             Sfârşitul părţii a II-a