luni, 12 septembrie 2016

#tema_TIC: Unde ești tu, vacanță?

Din nefericire, momentul neașteptat de nimeni a venit și el: a început școala iar.


Anul trecut școlar a fost unul...plin,ca să zic așa. 
Am schimbat o școală în care am stat 8 ani de zile pe un liceu cu o reputație de Lagăr de Exterminare Rapidă, deși acum că se numește Colegiu Național, ar fi cazul să i se zică Centrul Național de Exterminare Rapidă. Dar poate că termenul lagăr exprimă mai bine teroarea elevilor și strângerea de inimă resimțită de toți când intră pe porțile școlii. Dacă citiți asta, domnule diriginte, să știți că glumesc.

Desigur, m-am obișnuit cu colegii și cu școala destul de repede, deși încă plâng după media mea de 9 sau 10 la mate din gimnaziu, că nu mai pup eu așa distincție de acum încolo.

Cu toate acestea, nu pot spune că acest liceu nu m-a învățat nimic. Aici am aflat că bolovan, cum ne spune domnul diriginte, poate fi și un termen de afecțiune. Am mai găsit aici și niște colegi dispuși să ne cunoaștem mai bine cu toții, adică nu numai în cadrul bisericuțelor proprii.


Fotografia postată de Marinel Serban.

vineri, 1 iulie 2016

#tema_TIC: Excursia cu clasa

Aparent, acest blog nu există degeaba(cum crezusem eu inițial, atunci când l-am făcut prin 2010), întrucât ultimele postări constituie material pentru nota la TIC. Ceea ce într-un fel mă bucură. Nu se întâmplă în fiecare zi să îmi placă temele primite de la școală.
Acum eu trebuie să țin la curent populația cu activitatea mea școlară, care de la ultimele postări(toate legate de teza la informatică) a cuprins o excursie.

Această excursie a fost una extrem de diferită față de celelalte la care am participat vreodată. Adică nu este ceva obișnuit să mergi cu clasa, 3 mame, un bunic și niciun profesor la plimbare vreo 3-4 zile prin Brașov. Și datorită acestui fapt am avut parte de o lipsă totală de restricții. Nu tu oră de culcare, fiecare dormea unde dorea, mâncarea ne-o făceam noi. Acum unii se vor întreba unde sunt profesorii când e nevoie de ei să țină în frâu o hoardă de adolescenți? Nu că nu ne-ar fi plăcut cu profesori, pentru că așa și părinții ar fi avut mai mare încredere să ne lase să plecăm. Din păcate a avut loc accidentul acela cu copiii din Iași în care s-a răsturnat autobuzul și vă puteți imagina că direcțiunea nu dorea să își asume riscuri. Deci profesorului însoțitor i s-a interzis să ne mai dădăcească.
Banii erau deja dați și am impresia că nu era deloc sigură posibilitatea să îi primim înapoi, plus că ne doream foarte tare să mergem, deci am convins(a se citi implorat cu bocete și lacrimi) 4 părinți miloși să își asume responsabilitatea pentru o ceată de elevi.


Și ne-am tot dus, și am tot mers, vreo 300 și ceva de km mai precis, iar în prima seară am pornit tradiția de jucat Killer, care a continuat în fiecare zi și de regulă ținea până la 3 noaptea. Nu știu de ce, dar am ținut să fac o noapte albă în acea excursie și am reușit în ultima noapte în care am rămas acolo, deși nu e ca și cum m-am culcat în restul serilor mai devreme de 4 noaptea. Cu așa program, am dormit 9 ore în 3 zile. Nici ceilalți nu erau mai breji, și așa se explică tăcerile mormântale din autobuz, când toți încercau să recupereze ce pierduseră noaptea precedentă. Desigur, diferență uriașă față de prima zi în care veneam veseli și cântam pe toate manelele cunoscute de omenire.




În ciuda lipsei de somn, am vizitat destul de multe locuri, cum ar fi Canionul Șapte Scări, Piața Sfatului, Prima Școală Românească, Cetatea Râșnov, Castelul Bran, Castelul Peleș și Lacul Sfânta Ana. Din păcate nu a fost timp și de un Castel Pelișor, pe care aș fi dorit să îl vizitez foarte mult; am un anume interes față de Casa Regală.

Desigur, de la această excursie mult-așteptată nu avea cum să lipsească grătarul, așa că pe la 1 noaptea s-au apucat băieții de treabă. Când s-a aflat ulterior că jumătate din clasă habar n-avea că a fost un grătar în seara precedentă, s-a mai făcut unul. Tot pe la 1. 
Interesant de observat în poza din dreapta cum lângă ustensilele necesare mâncatului aproape fiecare avea și telefonul cu el. 



Zici că suntem la cantina săracilor.



Excursia asta a fost, din punctul meu de vedere, un succes total. În primul rând, nimeni nu a pățit nimic; de fapt mamele+bunicul au zis că am fost extrem de cuminți și că nu am fi făcut nimic ieșit din comun care să îi facă să le pară rău că și-au asumat responsabilitatea pentru noi. Eu încă râd isteric gândindu-mă că de fiecare dată când voiam să ies din cameră pe terasă, ieșeam pe fereastră, pe motiv că ieșitul pe ușă ca oamenii normali ar fi demodat.
În al doilea rând, am menționat cumva lipsa de restricții?
Și, cel mai important, am legat prietenii cum nu legasem tot anul. Prietenii ce sper să dureze(sper să nu vadă doamna de română chestia asta, că mă pune și pe mine să fac rocadă).




sâmbătă, 18 iunie 2016

#tema_TIC: Prezentările celorlalți

Așa cum am spus anterior,domnul diriginte a zis că ultima noastră temă pentru TIC va fi să ne scriem pe bloguri opiniile referitoare la jocurile celorlalți colegi.Mi se pare corect,de vreme ce până acum postările au fost legate doar de jocul propriu.

Ca o mică introducere,pot spune că majoritatea jocurilor(adică toate) au fost mai avansate și mai complicate decât al nostru,atât ca și aspect al produsului final,cât și structură.Și comparația asta este destul de precisă,având în vedere că o altă echipă din clasă a ales tot Spânzurătoarea.Dar tot desenul spânzuratului făcut de Fetițele Powerpuff e mai belea :))))


În prima tură de prezentare,că a trebuit să ne lungim cu chestia asta pe parcursul a 3 ore și ceva(eram 10 echipe),au prezentat 5 echipe.Recunosc că am fost luată pe nepregătite,pentru că eu și cu fetele nu aveam planul de bătaie pus la punct,adică cine face ce.În timpul primei ture totuși am aflat de la ce să mă aștept,așa că după acea oră de curs în care mă trecea cu rece și cu cald,nu cumva Doamne ferește să ne scoată în față și pe noi,am discutat cu restul echipei într-o conferință de 2 ore pe Skype cam cum să ne organizăm,cum să explicăm ca să fie ușor de înțeles,cine stă în spate la calculator etc. etc.


Revenind la ceilalți(sunt așa o egocentristă),am zis că în prima tură de proiecte au prezentat 5 echipe.Let the Games begin!

Am să scriu numele întreg al membrilor echipelor,în ciuda faptului că cei care vor citi asta ori știu despre cine vorbesc,ori sunt străini cărora nu le pasă.Nu de alta,dar sunt mulți copii din clasa mea care au același prenume.

Echipa 1,formată din Chiriac Cătălin,Guzel Sara și Angheluș Vlad,au făcut Pacman:


Când au vorbit despre cod,mi-am pus mâinile
 în cap(ăsta e un compliment).

Echipa 2,formată din Dascălu Andrei,Damian Radu și Zaharia Mihai,a făcut un joc numit Space Invaders.
De asemenea un joc reușit.

Echipa 3,formată din Vînă Andreea-Mădălina(nu îi place să o strigi Mădălina),Bădărău Bianca(abia aștept să facem grătar la ea acasă) și Ivașcu Cătălina,a făcut X și 0:

Jocul lor mi s-a părut în special mișto.

Echipa 4,formată din Olariu Irina,Mocanu Diana și Ursache Andreea(care zicea că la începutul semestrului II nu știam să fac un program de tipul S=a+b),a făcut un joc numit Firul Ariadnei:


Cred că pentru labirintul ăla a trebuit o muncă titanică.

Echipa 5,formată din Sima Clara,Onofrei Tudor-Cristian și Todosi Valentina(my deskmate),a făcut un labirint:


Soo cute mi s-a părut jocul lor.
Și mai cute faptul că munca i-a unit în mod evident.

Asta a fost prima tură,cea de joi,când am avut două ore de info una după alta în care să prezentăm.Restul trebuia să aștepte săptămâna viitoare,și la fel și noi 3.
Următoarea oră de info a fost într-o luni,când au prezentat 3 echipe:

Echipa 6,formată din Ioan Alexandra,Leuciuc Maria,Revei Ștefana și Cărpușor Alexandra,a făcut Flappy Bird(pfai de viața lor):

Ce au făcut ele mi s-a părut de-a dreptul admirabil.Nu aș fi reușit
niciodata să fac pasărea aia să se miște.


După ele,domnul diriginte a sărit 2 echipe și a ajuns la grupa numărul 9,a.k.a. echipa Fetițele Powerpuff(în sfârșit am aflat ce număr eram),care are în componența sa pe Mihai Roxana,Simon Diana,și desigur,pe mine:

Am fost așa de mândră că s-a putut face un joc funcțional cu
niște chestii super simple.

După noi,a urmat echipa 7,formată din Gribincea Mirabela,Cebotar Mihaela și Vlasie Ecaterina,care a făcut un aritmogrif:


Aspectul jocului lor a fost beton.Atenția lor față
de detalii este de asemenea demnă de apreciat.

Iar asta a fost luni.Marți a prezentat o echipă:

Echipa 8,formată din Inculeț Alexandru,Inculeț Bogdan și Inculeț Andrei(împreună au început,împreună vor face),a făcut un joc de tip pingpong.



Și la ei aspectul a fost fain.Cred că am să mă folosesc în
viitor de site-ul ăla pe care l-au menționat băieții. 

Sincer,i-am invidiat pentru faptul că ei nu au trebuit să stabilească un loc de întâlnire(partea asta a fost cea mai nașpa la noi,că niciuna nu putea să le cheme pe celelalte acasă).

Iar joi a mai rămas o singură grupă:

Echipa 10,formată din Pricop Ana,Olaru Andreea și (B)Răduțu Cătălina,a făcut tot Spânzurătoarea:

În esență același joc ca al nostru,și totuși foarte diferit.
Ele s-au complicat un pic,cu nivele și chestii.



Cu alte cuvinte,foarte multă muncă.Ce-i drept,am avut o lună la dispoziție,însă a fost școală,am avut și cursuri extra,deci nu e ca și cum am fost în vacanță și am putut să mă dedic numai jocului.Și nu vorbesc numai pentru mine,ci și pentru restul clasei.

miercuri, 15 iunie 2016

#tema_TIC: Prezentarea tezei la info

Luni,eu și cu echipa mea ne-am prezentat jocul care ne-a fost cerut ca teză la informatică(am auzit că la anul ne va cere să facem un soft,ăi dă capul meu).Uite să vedeți și voi cam cum merge:





Eu sunt Blossom,fraierilor
Spânzurătoarea noastră,așa simplă cum este,l-a făcut pe domnul diriginte să râdă,deoarece am făcut ceva foarte simplu,dar funcțional.Alții din clasă care au vrut să dea un aspect cât de cât mai acătării jocului lor s-au băgat pe mod grafic și SDL(nu mă întrebați ce înseamnă,căutați pe net).

Acum,noi ne-am început prezentarea cam așa:bună ziua,noi suntem echipa Fetițele Powerpuff(ce era să facem dacă ne-am uitat numărul echipei?Csf,n-ai csf).
După ce am spus structura jocului nostru,am făcut o demonstrație,ca să vadă clasa că mere,apoi am început să explic programul.Totodată,am vorbit și de erorile întâlnite(multe al naibii).

Ca și concluzie,pot spune că datorită tezei la info îmi iese media 7,că înainte era 6.În mod neașteptat,mi-a făcut plăcere să lucrez la acest joc,însă recunosc că mă bucur pentru faptul că până mai întreprind eu un așa temerar proiect mai am un an :)).
În continuare voi mai scrie un articol despre celelalte jocuri ale copiilor,iar acea postare va fi ultima care este temă cerută de domnul diriginte pentru tema la TIC.Asta nu înseamnă că nu voi mai scrie despre școală(e parte prea integrantă a vieții),însă nu fiți uimiți dacă următoarele articole se vor lăsa așteptate.


vineri, 10 iunie 2016

#tema_TIC: Jocul la info

Știu că ar fi trebuit să fac câte un update pe săptămână în legătură cu jocul, a.k.a. coșmarul ăla de teză la informatică, după cum stipulează tema la TIC, însă viața la Racoviță, mai ales când ai și cursuri extra ce ocupă aproape fiecare zi a săptămânii,este nasoală.
Ca să mă revanșez, acum trebuie să fac o poveste lungă ce detaliază o perioadă de 4 săptămâni, nu de alta, dar rămân cu conștiința încărcată dacă nu scriu. Problema la mine, spre deosebire de alții din clasă, a fost lipsa timpului, căci mie îmi place să scriu pe blog, indiferent dacă citește cineva sau nu. În trecut îl consideram jurnalul personal, care nu era așa de personal, unu, pentru că era public, și doi, că nu numai eu sunt administrator. Și deși am încercat varianta clasică, cu hârtie și pix, nu avea aceeași atracție ca și butonatul pe calculator.
                                                                    * * *

Acum să începem cu motivul inițial al acestei postări: JOCUL.
După cum am menționat anterior, jocul pe care l-am ales pentru teză împreună cu echipa mea a fost Spânzurătoarea. Din capul locului ne-am decis să facem ceva simplu-simplu, deoarece, pe lângă faptul că ale noastre domnițe la ananghie nu prea au cunoștințe suficiente pentru sofistichețuri, mai este și chestia cu eleganța stă în simplitate în care cred cu tărie.
De aceea, am ales să facem un mic progrămel care, în funcție de ce litere apeși, el să își schimbe desenul (de exemplu,de la faza cu capul la faza cu capul și trunchiul).



Celelalte 2 fete au preluat asupra lor detaliile referitoare la aspect, culori, desene, structură(adică ce doream să apară în meniu sau în timpul jocului), iar eu m-am concentrat asupra algoritmului propriu-zis, mai exact asupra erorilor(că am avut destule, şi încă mai avem).

Desenele cu omulețul l-am făcut în caractere ASCII, ca un fel de tribut pentru primele lecții la informatică, când totul părea frumos pe lume și nu existau gânduri negre precum teza la mate.
Structura programului este următoarea:
1.Meniul
2.Citirea desenului și inițializarea cuvântului (cu alte cuvinte,când numărul de litere ghicite este 0)
3.Ghicirea cuvântului
4.Rezultatul final




Deocamdată jocul mai are anumite defecte care în mod dubios nu au apărut decât atunci când am testat jocul pe alte calculatoare decât ale mele. But we'll see.

joi, 12 mai 2016

#tema_TIC: Informatica lovește pe Blogger

Imagini pentru computer worshipÎn primul rând, sunt conștientă de faptul că atât eu, cât și Daniela nu am mai scris nimic pe blogul asta, și îmi pare rău. Rezumatul pentru Jocurile Foamei trebuie să aștepte vacanța de vară pentru a vedea lumina zilei.
Motivul pentru care scriu acum este informatica. Pentru proiectul de teză ni s-a cerut să facem un joc și la TIC trebuie să facem un blog în care să ne raportam progresul. Având în vedere ca eu am blogul asta bătran,vechi și ruginit, mi-am zis să nu consum un domeniu de aiurea și să o fac aici, desi tema acestui blog nu este informatica, iar acest blog nu este numai al meu.
Raportul meu pe săptamâna asta sună așa: nu am început să facem nimic referitor la joc (am ales Spânzurătoarea), însă ne apucam imediat ce terminam cu teza la biologie (luni).Atunci mă voi dedica în totalitate jocului, că scap și de testul pentru atestatul la germană A1(sambata), și de traducerea la engleză pentru nu-știu-ce concurs (tot luni). Pentru cei care vor vizita blogul din cauza acestui proiect, îi sfătuiesc să ignore postările ce sunt mai vechi de un an.